Studiul nostru se vrea a fi unul cât mai concis şi util profesioniştilor dreptului, prin urmare nu va conţine elemente jurisprudenţiale, de doctrină ci referiri la texte legale şi are în vedere organele fiscale ”comune” iar nu pe cele specializate.
După neîndestulătoarele modificări din anul 2011[1] privitoare la activitatea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (în continuare ANAF), aceeaşi veşnică şi nesăţioasă putere executivă, în anul de graţie 2013, prin actele normative OUG nr. 74/2013 (în continuare OUG), HG nr. 520/2013 (în continuare HG) şi (deocamdată) O.ANAF nr. 2.211/2013 (în continuare Ordin), ”revoluţionează” activitatea ANAF şi realizează o prematură regionalizare fiscală.
Unele dintre cele mai importante modificări aduse de actele normative amintite sunt:
– desfiinţarea Gărzii Financiare şi înfiinţarea Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală cu implicarea forţată şi neconstituţională a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
– desfiinţarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, absorbită de ANAF;
– desfiinţarea Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice Judeţene şi înfiinţarea a opt Direcţii Generale Regionale ale Finanţelor Publice;
– desfiinţarea tuturor Administraţiilor Finanţelor Publice şi înfiinţarea de organe fiscale cu alte denumiri dar în linii mari cu aceeaşi sferă de competenţă teritorială şi materială.
Aşadar, cu cine ne judecăm în prezent şi în viitor? Vom face o analogie între organele fiscale noi şi cele vechi, în ordinea ierarhică de la cel mai mic organ la cel mai mare, având ca reper reşedinţa regională Timişoara.
- BIROUL FISCAL COMUNAL SĂVÂRŞIN. Potrivit art. 13 alin. (3) lit. c) şi art. 23 alin. (7) din HG aceasta este denumirea şi forma în care fosta Administraţie a Finanţelor Publice a Comunei Săvârşin fiinţează în prezent.
- SERVICIUL FISCAL ORĂŞENESC CHIŞINEU-CRIŞ. Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Chişineu-Criş nu mai există. Art. 13 alin. (3) lit. c) şi art. 23 alin. (6) aplicabile.
- SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CARANSEBEŞ în loc de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Caransebeş. Art. 13 alin. (3) lit. c) şi art. 23 alin. (6) aplicabile.
- ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CARAŞ-SEVERIN în loc de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Reşiţa. Practic, regula este că Administraţia Finanţelor Publice a municipiului reşedinţă de judeţ se transformă în Administraţia Judeţeană, conform art. 23 alin. (5) din HG. Deşi acest organ fiscal este unul judeţean, el păstrează aceeaşi competenţă teritorială fiscală ca organul fiscal transformat. Practic, deşi vorbim despre o competenţă ”judeţeană”, în realitate aceasta este mai restrânsă.
- ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILILOR MIJLOCII A JUDEŢULUI ARAD – un mister. Totuşi, pornind de la vechea reglementare conform căreia aceasta fiinţa în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Arad, organ fiscal care a fost preluat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, acest din urmă organ fiscal va sta în judecată în locul primului. Nimic nu va împiedica să existe, ba chiar în mod sigur se va crea Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii Timişoara (sau Timiş?). Argumentele noastre sunt de text şi pornesc de la exemplul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti în cadrul căreia, potrivit art. 13 alin. (13) şi (15) şi art. 23 alin. (10) din HG, fiinţează Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii (Bucureşti?) dar şi de la prevederea art. 1 din Ordin conform căreia marii contribuabili şi contribuabilii mijlocii nu sunt reglementaţi din punct de vedere teritorial prin acest ordin.
- DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA în loc de Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice ale Judeţelor Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş. Totodată, acolo unde fostele Direcţii Judeţene au fost mandatate să asigure reprezentarea structurii ierarhic superioare, calitatea procesuală pasivă este preluată de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara. În acest sens, există text legal expres, anume art. 11 alin. 3) din OUG.
- DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI rămâne în continuare în vechea formă dar competenţa de administrare, aşa cum arată art. 9 alin. (5) din HG dar şi art. 1 din Ordin, urmează să se stabilească. Sigur, nu se ştie când.
- AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ păstrează în continuare aceeaşi denumire şi competenţă generală ba chiar va prelua calitatea procesuală pasivă a unor organe vamale şi de control fiscal, aspect ce nu vizează studiul nostru.
Dincolo de haosul legislativ care e veşnic în materia fiscală în România, este de menţionat un aspect pozitiv: în Ordin sunt precizate şi adresele de sediu pentru fiecare organ fiscal (mai puţin direcţiile generale regionale). Acest aspect este binevenit deoarece, luând exemplul fostei AFP Constanţa, aceasta având trei sedii, se crea de multe ori o confuzie cu privire la adresa de îndeplinire a procedurii de citare. A fost confirmat sediul din Bld. Mamaia nr. 196 pentru actuala Administraţie Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.
Efectul actelor normative amintite în practică este devastator deoarece majoritatea covârşitoare a proceselor în care fostele organe fiscale aveau calitate procesuală se vor amâna pentru clarificarea cadrului procesual în special pasiv. Din această perspectivă deja în practică se creează o confuzie datorată probabil avalanşei actelor normative şi reorganizării fiscale sub aspect teritorial şi nominal. Totodată, apreciem că trebuie avute în vedere şi prevederile codurilor de procedură civilă aplicabile pentru a nu se introduce în cauză întotdeauna Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.
Astfel, după cum bine ştim, pentru a putea sta în judecată, o entitate juridică nu trebuie să aibă neapărat personalitate juridică ci este suficient ca acestea să aibă organe proprii de conducere[2] sau să fie constituite conform legii[3]. Verificând actele normative amintite, vom observa că, într-adevăr, potrivit art. 13 din HG, numai Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara are personalitate juridică. Însă, coborând cu lectura, observăm că potrivit alin. (9), (11) şi (12) ale aceluiaşi articol, toate organele fiscale amintite mai sus şi care sunt subordonate Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara au conducere proprie, anume ”şefii” de administraţie, serviciu, birou. Totodată, văzând dispoziţiile mai generoase ale Noului CPC, acestea sunt înfiinţate, evident, prin lege inclusiv sub aspect nominal (avem în vedere Ordinul). Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (3) din OUG deoarece acolo sunt reglementate cazuri speciale, deci nu se introduce întotdeauna în cauză Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara. Totodată, nu trebuie confundat cazul când, spre pildă, fosta Direcţie Generală a Finanţelor Publice Arad, a fost mandată sau a răspuns direct în dosar ca organ ierarhic superior în numele şi pentru organul ierarhic inferiori cu situaţia prevăzută expres de lege: când reprezintă structura ierarhic superioară. Prin urmare, în oricare dintre cazuri, apreciem că trebuie respectate normele Codului de Procedură Civilă aplicabil din punct de vedere temporal litigiului. Capacitatea de folosinţă a organelor fiscale care nu au personalitate juridică este una specială, judiciară: ambele norme procedurale, atât cea veche cât şi cea nouă, fac vorbire despre capacitatea de folosinţă necesară pentru a sta în proces iar în al doilea alineat creează excepţia de la regulă, conferind practic o capacitate specială de folosinţă, una judiciară. De altfel, argumentul că organele fiscale nou create nu au personalitate juridică şi de aceea nu pot sta în judecată ca şi continuatoare ale fostelor organe fiscale nu are nici suport logic şi nici juridic deoarece nici în vechea reglementare aceste organe fiscale nu avea personalitate juridică. Cel mai mic organ fiscal care avea personalitate juridică era Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, aşa cum rezultă din art. 2 din HG nr. 109/2009 (abrogat de la 01.08.2013).
În loc de concluzii, vom aprecia că se impune ca în haosul legislativ sau chiar în vidul legislativ cu care puterea executivă (în special) ne-a obişnuit de când există ea în democraţia postdecembristă, noi, juriştii, să citim bine actele normative şi să le găsim aplicare juridică, raţională şi rapidă, toate înspre buna administrare a justiţiei şi pentru interesul superior al justiţiabililor.
Publicat şi pe: http://www.juridice.ro/