martie 22

ORDINUL NR. 733/2013 EMIS DE MINISTERUL TRANSPORTURILOR ANULAT ÎN PARTE DE CĂTRE CURTEA DE APEL CONSTANŢA

Am obţinut încă o victorie împotriva Statului Român! Miercuri, 19.03.2014, Curtea de Apel Constanţa a anulat în parte ordinul nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în ceea ce privea suprimarea instructorilor auto organizaţi ca persoane fizice autorizate şi forţarea lor să se reautorizeze în noile condiţii ilegale. Potrivit dispoziţiilor din ordin anulate, instructorul-reclamant avea obligaţia de a avea personal angajat specializat în legislaţie şi prim ajutor, spaţiu comercial calificat şi aparatură specială pentru a înregistra audio-video desfăşurarea orelor de conducere auto. Sentinţa nu este definitivă.

Minuta sentinţei: ”Admite în parte acţiunea. Anulează în parte Ordinul nr.733 din 25 aprilie 2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto, a metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, a Programei de şcolarizare, precum şi privind condiţiile şi obligaţiile pentru pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, emis de Ministerul Transporturilor, publicat în M. Of.nr. 267 bis din 13 mai 2013, în ceea ce priveşte dispoziţiile prevăzute la art. 4 lit. b, art. 6 alin. 3 lit. b şi c, art. 6 alin. 4, art. 8 alin. 1 lit. f, g, h, art. 8 alin. 2 şi art. 18, cuprinse în Anexa 1 – Norme privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel Constanţa”.

Nu vă pierdeţi niciodată speranţa şi încrederea în Justiţie!

Update: sentinţa (nu este definitivă conform NCPC)

octombrie 17

CURTEA DE APEL CONSTANŢA RESTITUIE TAXA AUTO ACHITATĂ LA 14.01.2013

Într-o speţă Curtea de Apel Constanţa a stabilit în mod irevocabil, schimbând în tot sentinţa de la fond, că taxa pentru emisii poluante achitată la 14.01.2013 este discriminatorie şi că Legea nr. 9/2012 chiar şi în varianta nesuspendată este contrară dispoziţiilor comunitare. În condiţiile în care varianta nesuspendată a Legii nr. 9/2012 are aceleaşi efecte juridice ca OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, există speranţe că şi în materia timbrului de mediu vom avea o practică favorabilă justiţiabililor.

septembrie 7

CARE SUNT ORGANELE FISCALE CE AU CALITATE PROCESUALĂ DUPĂ RECENTELE MODIFICĂRI LEGISLATIVE?

Studiul nostru se vrea a fi unul cât mai concis şi util profesioniştilor dreptului, prin urmare nu va conţine elemente jurisprudenţiale, de doctrină ci referiri la texte legale şi are în vedere organele fiscale ”comune” iar nu pe cele specializate.

   După neîndestulătoarele modificări din anul 2011[1] privitoare la activitatea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (în continuare ANAF), aceeaşi veşnică şi nesăţioasă putere executivă, în anul de graţie 2013, prin actele normative OUG nr. 74/2013 (în continuare OUG), HG nr. 520/2013 (în continuare HG) şi (deocamdată) O.ANAF nr. 2.211/2013 (în continuare Ordin), ”revoluţionează” activitatea ANAF şi realizează o prematură regionalizare fiscală.

Unele dintre cele mai importante modificări aduse de actele normative amintite sunt:

–  desfiinţarea Gărzii Financiare şi înfiinţarea Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală cu implicarea forţată şi neconstituţională a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

–  desfiinţarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, absorbită de ANAF;

–  desfiinţarea Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice Judeţene şi înfiinţarea a opt Direcţii Generale Regionale ale Finanţelor Publice;

–  desfiinţarea tuturor Administraţiilor Finanţelor Publice şi înfiinţarea de organe fiscale cu alte denumiri dar în linii mari cu aceeaşi sferă de competenţă teritorială şi materială.

   Aşadar, cu cine ne judecăm în prezent şi în viitor? Vom face o analogie între organele fiscale noi şi cele vechi, în ordinea ierarhică de la cel mai mic organ la cel mai mare, având ca reper reşedinţa regională Timişoara.

  1. BIROUL FISCAL COMUNAL SĂVÂRŞIN. Potrivit art. 13 alin. (3) lit. c) şi art. 23 alin. (7) din HG aceasta este denumirea şi forma în care fosta Administraţie a Finanţelor Publice a Comunei Săvârşin fiinţează în prezent.
  1. SERVICIUL FISCAL ORĂŞENESC CHIŞINEU-CRIŞ. Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Chişineu-Criş nu mai există. Art. 13 alin. (3) lit. c) şi art. 23 alin. (6) aplicabile.
  1. SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CARANSEBEŞ în loc de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Caransebeş. Art. 13 alin. (3) lit. c) şi art. 23 alin. (6) aplicabile.
  1. ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CARAŞ-SEVERIN în loc de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Reşiţa. Practic, regula este că Administraţia Finanţelor Publice a municipiului reşedinţă de judeţ se transformă în Administraţia Judeţeană, conform art. 23 alin. (5) din HG. Deşi acest organ fiscal este unul judeţean, el păstrează aceeaşi competenţă teritorială fiscală ca organul fiscal transformat. Practic, deşi vorbim despre o competenţă ”judeţeană”, în realitate aceasta este mai restrânsă.
  1. ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILILOR MIJLOCII A JUDEŢULUI ARAD – un mister. Totuşi, pornind de la vechea reglementare conform căreia aceasta fiinţa în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Arad, organ fiscal care a fost preluat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, acest din urmă organ fiscal va sta în judecată în locul primului. Nimic nu va împiedica să existe, ba chiar în mod sigur se va crea Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii Timişoara (sau Timiş?). Argumentele noastre sunt de text şi pornesc de la exemplul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti în cadrul căreia, potrivit art. 13 alin. (13) şi (15) şi art. 23 alin. (10) din HG, fiinţează Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii (Bucureşti?) dar şi de la prevederea art. 1 din Ordin conform căreia marii contribuabili şi contribuabilii mijlocii nu sunt reglementaţi din punct de vedere teritorial prin acest ordin.
  1. DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA în loc de Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice ale Judeţelor Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş. Totodată, acolo unde fostele Direcţii Judeţene au fost mandatate să asigure reprezentarea structurii ierarhic superioare, calitatea procesuală pasivă este preluată de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara. În acest sens, există text legal expres, anume art. 11 alin. 3) din OUG.
  1. DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI rămâne în continuare în vechea formă dar competenţa de administrare, aşa cum arată art. 9 alin. (5) din HG dar şi art. 1 din Ordin, urmează să se stabilească. Sigur, nu se ştie când.
  1. AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ păstrează în continuare aceeaşi denumire şi competenţă generală ba chiar va prelua calitatea procesuală pasivă a unor organe vamale şi de control fiscal, aspect ce nu vizează studiul nostru.

   Dincolo de haosul legislativ care e veşnic în materia fiscală în România, este de menţionat un aspect pozitiv:  în Ordin sunt precizate şi adresele de sediu pentru fiecare organ fiscal (mai puţin direcţiile generale regionale). Acest aspect este binevenit deoarece, luând exemplul fostei AFP Constanţa, aceasta având trei sedii, se crea de multe ori o confuzie cu privire la adresa de îndeplinire a procedurii de citare. A fost confirmat sediul din Bld. Mamaia nr. 196 pentru actuala Administraţie Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

   Efectul actelor normative amintite în practică este devastator deoarece majoritatea covârşitoare a proceselor în care fostele organe fiscale aveau calitate procesuală se vor amâna pentru clarificarea cadrului procesual în special pasiv. Din această perspectivă deja în practică se creează o confuzie datorată probabil avalanşei actelor normative şi reorganizării fiscale sub aspect teritorial şi nominal. Totodată, apreciem că trebuie avute în vedere şi prevederile codurilor de procedură civilă aplicabile pentru a nu se introduce în cauză întotdeauna Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.

   Astfel, după cum bine ştim, pentru a putea sta în judecată, o entitate juridică nu trebuie să aibă neapărat personalitate juridică ci este suficient ca acestea să aibă organe proprii de conducere[2] sau să fie constituite conform legii[3]. Verificând actele normative amintite, vom observa că, într-adevăr, potrivit art. 13 din HG, numai Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara are personalitate juridică. Însă, coborând cu lectura, observăm că potrivit alin. (9), (11) şi (12) ale aceluiaşi articol, toate organele fiscale amintite mai sus şi care sunt subordonate Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara au conducere proprie, anume ”şefii” de administraţie, serviciu, birou. Totodată, văzând dispoziţiile mai generoase ale Noului CPC, acestea sunt înfiinţate, evident, prin lege inclusiv sub aspect nominal (avem în vedere Ordinul). Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (3) din OUG deoarece acolo sunt reglementate cazuri speciale, deci nu se introduce întotdeauna în cauză Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara. Totodată, nu trebuie confundat cazul când, spre pildă, fosta Direcţie Generală a Finanţelor Publice Arad, a fost mandată sau a răspuns direct în dosar ca organ ierarhic superior în numele şi pentru organul ierarhic inferiori cu situaţia prevăzută expres de lege: când reprezintă structura ierarhic superioară. Prin urmare, în oricare dintre cazuri, apreciem că trebuie respectate normele Codului de Procedură Civilă aplicabil din punct de vedere temporal litigiului. Capacitatea de folosinţă a organelor fiscale care nu au personalitate juridică este una specială, judiciară: ambele norme procedurale, atât cea veche cât şi cea nouă, fac vorbire despre capacitatea de folosinţă necesară pentru a sta în proces iar în al doilea alineat creează excepţia de la regulă, conferind practic o capacitate specială de folosinţă, una judiciară. De altfel, argumentul că organele fiscale nou create nu au personalitate juridică şi de aceea nu pot sta în judecată ca şi continuatoare ale fostelor organe fiscale nu are nici suport logic şi nici juridic deoarece nici în vechea reglementare aceste organe fiscale nu avea personalitate juridică. Cel mai mic organ fiscal care avea personalitate juridică era Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, aşa cum rezultă din art. 2 din HG nr. 109/2009 (abrogat de la 01.08.2013).

   În loc de concluzii, vom aprecia că se impune ca în haosul legislativ sau chiar în vidul legislativ cu care puterea executivă (în special) ne-a obişnuit de când există ea în democraţia postdecembristă, noi, juriştii, să citim bine actele normative şi să le găsim aplicare juridică, raţională şi rapidă, toate înspre buna administrare a justiţiei şi pentru interesul superior al justiţiabililor.

Publicat şi pe: http://www.juridice.ro/


[1] În special prin Ordinul ANAF nr. 2.224/2011.

[2] Art. 41 alin. (2) din Vechiul CPC.

[3] Art. 56 alin. (2) din Noul CPC.

iunie 4

DOBÂNDA FISCALĂ DE LA DATA PLĂŢII TAXEI PE POLUARE

Într-o speţă Tribunalul Constanţa a dispus, după ce reclamanta a făcut precizări în acest sens, ca pârâta AFP Eforie să fie obligată şi la plata către aceasta a dobânzii în materie fiscală de la data plăţii taxei pe poluare (în speţă este vorba despre taxa pentru emisii poluante).  Instanţa de fond a reţinut incidenţa în speţă a cauzei Irimie c. României (CJUE) şi evident principiul priorităţii dreptului comunitar în faţa dreptului naţional. Soluţia nu este irevocabilă.

NOTĂ: Este interesantă evoluţia practicii Tribunalului Constanţa în materia dobânzilor acordate în astfel de dosare. În primele dosare s-a acordat dobânda legală de la data plăţii fără să se precizeze care anume deşi solicitarea fusese pentru dobândă fiscală. Apoi, pentru o scurtă perioadă, s-a acordat dobânda fiscală de la data plăţii. Ulterior, s-a acordat dobânda legală de drept comun (OG 9/2000, apoi OG 13/2011) de la data plăţii până în a  45-a zi după depunerea cererii de resituire cumulată cu dobânda legală fiscală după această a 45-a zi şi până la restituirea efectivă. Sub egida Curţii de Apel Constanţa şi această practică s-a modificat, acordându-se în final doar dobânda fiscală, începând cu a 46-a zi de la momentul depunerii cererii de restituire, coroborat cu reducerea constantă a onorariilor de avocat, indiferent de volumul de muncă, de termenele acordate şi de întinderea inclusiv în recurs a procesului, reducere undeva în jurul sumei de 500 de lei. Întreb retoric: este nevoie de intervenţia CJUE şi în materia aceasta, a onorariilor de avocat pentru a nu mai fi reduse?

aprilie 16

CONFERINŢA ”ÎNŢELEGEREA ŞI APLICAREA NOULUI COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ”, BUCUREŞTI, 12-13 APRILIE 2013: CUM A FOST

M-am întors duminică de la Bucureşti unde am participat la conferinţa ”Înţelegerea şi aplicarea Noului Cod de Procedură Civilă”, organizată de INPPA la Hotel Marriott în perioada 12-13 aprilie 2013. Un eveniment de talia acestuia a avut parte de o organizare pe măsură graţie locaţiei şi, probabil, graţie cifrei de afaceri de aproximativ 150.000 de lei a evenimentului. Înainte de a trece la o prezentare eminamente superficială, subiectivă şi lapidară a celor ce s-au discutat şi mai ales a celor ce mi-au captat atenţia, nu pot să nu remarc şi să relev faptul că nivelul discuţiilor şi al unor afirmaţii chiar ale speakerilor au avut pe alocuri un pregnant caracter ajuridic. Cu titlu exemplificativ, unii dintre speakeri au pus semn de egalitate juridică între decizia care se dă în apel de către instanţa de judecată şi decizia pe care o dă CNSC-ul, s-a afirmat că în recursul prevăzut de art. 488 din NCPC se poate cere anularea sentinţei de fond pe motiv că instanţa care a dat-o nu a avut competenţă materială (în condiţiile neinvocării acesteia la fond), s-a afirmat că avocatul care e numit curator special în condiţiile art. 58 alin. 3 NCPC nu acţionează ca un avocat în proces, ci ca un reprezentant special, deci remuneraţia acestuia se va suporta de către cel ce are interes contrar celui în favoarea căruia se instituie curatela specială. Tot cu titlu exemplificativ, unii dintre auditori au pus probleme de un nivel ce mă feresc a-l caracteriza: dacă se va abroga Legea medierii în caz de insucces al acestei proceduri, inutilitatea art. 204 alin. 2 pct. 1 din NCPC (îndreptarea greşelilor materiale din cerere) deoarece graţie noii proceduri de corespondenţă nu are cum să scape tuturor participanţilor o eroare materială şi, în fine, speţe personale cu adresarea către speakeri: ”chiar acum am un dosar pe această temă, care credeţi că e soluţia, cum trebuie introdusă cererea?”. Să trecem la prezentarea superficială, în ordinea prelegerilor la care am asistat:

 

  1. VIOREL MIHAI CIOBANUAspecte de noutate în materia căilor de atac de reformare

–          s-a renunţat la caracterul ”irevocabil” al hotărârii judecătoreşti şi a fost înlocuit cu ”definitiv” deoarece în legislaţia comunitară nu exista echivalent pentru ”irevocabil”;

–          recursul devine o cale de atac cu totul excepţională;

–          dacă părţile consimt expres, se poate încălca regula ”omisio medio” şi se poate face direct recurs (art. 459 alin. 2, Teza a II-a);

–          declinarea de competenţă nu poate fi atacată deloc;

–          când instanţa respinge cererea ca inadmisibilă ca nefiind de competenţa instanţelor de judecată (din România), singura cale de atac este cea a recursului (art. 132 alin. 4). S-a criticat pe bună dreptate soluţia unor instanţe care după desesizare au trimis cauza direct instanţelor arbitrale sau instanţelor comunitare;

–          se poate face contestaţie în anulare şi revizuire împotriva hotărârii de strămutare;

–          nu se poate ataca încheierea prin care se sesizează ÎCCJ pentru rezolvarea unei probleme de drept;

–          se poate ataca cu apel/recurs pe cale separată încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cerere de intervenţie voluntară, de arătare a titularului dreptului etc;

–          nu se mai poate completa cererea de apel la prima zi de judecată a apelului;

–          instanţele care pronunţă hotărâri judecătoreşti sunt obligate să precizeze în cuprinsul acesteia şi instanţa ierarhic superioară la care se judecă cererea de apel/recurs;

–          răspunsul la întâmpinare nu se mai comunică intimatului;

–          dacă cererea de apel nu se motivează în termen, aceasta nu este anulată ci se judecă fondul cu probele aferente acestuia, cele deja administrate;

–          s-a introdus un nou motiv de recurs: încălcarea autorităţii de lucru judecat (art. 488 pct. 7);

–          în recurs, hotărârea nu va mai fi niciodată modificată, fostul art. 3041 nu mai are echivalent în NCPC;

–          dacă hotărârea se casează în recurs, instanţa se pronunţă din oficiu şi asupra actelor de executare efectuate precum şi asupra măsurilor asigurătorii.

 

  1. GABRIEL BOROI – Elemente de noutate în privinţa participanţilor la procesul civil

–          sfera incompatibilităţilor s-a lărgit considerabil;

–          nu se poate judeca cererea de revizuire/contestaţia în anulare de către judecătorul care a dat hotărârea supusă căii extraordinare de atac;

–          mediatorul care a asistat părţile la mediere nu poate participa ulterior la proces;

–          formularea cererii de recuzare nu suspendă decât pronunţarea hotărârii;

–          la judecarea cererii de recuzare pot fi ascultate şi părţile doar dacă judecătorul apreciază în acest sens;

–          hotărârea prin care se respinge cererea de recuzare trebuie ar trebui să fie comunicată deşi nu se prevede expres;

–          pot sta în judecată orice fel de entităţi fără personalitate juridică dacă sunt constituite conform legii;

–          s-a instituit curatela specială pentru cei ce nu pot sta personal în judecată din diferite motive, inclusiv în favoarea celor care sunt citaţi prin publicitate;

–          dacă instanţa apreciază că procesul nu poate fi judecat decât şi cu participarea unor alte persoane iar părţile nu înţeleg să le introducă în proces, aceasta va respinge cererile dar nu pe fond (art. 78 alin. 2);

–          instanţa este obligată să hotărască în principiu cu privire la orice alte persoane chemate în judecată.

 

  1. ION DELEANUImproprietăţi probabile în prevederile art. 5 din Noul Cod de Procedură Civilă

–          s-a făcut critica întrebuinţării unor termeni prea vagi în NCPC;

–          CEDO şi CJUE, spre deosebire de instanţele naţionale, se îndreaptă de la bun început spre satisfacerea dreptului cetăţeanului;

–          pornind de la art. 5 alin. 4 care prevede judecata şi în echitate, văzând şi art. 613 alin. 3 lit. b) teza finală se poate judeca de către instanţele judecătoreşti exclusiv în echitate, aspect de neconceput;

–          se poate atrage răspunderea disciplinară, civilă, penală a judecătorilor care încalcă prevederile art. 5;

–          acţiunile judiciare de tipul class action încalcă prevederile art. 5 deoarece produc efecte generale (intervenţie Traian Briciu).

 

  1. VALENTIN MITEADespre timp şi durată în Noul Cod de Procedură Civilă

–          în calitatea sa de judecător, domnul Valentin Mitea a pus accentul pe ideea că lucrăm cu toţii (judecători, avocaţi, consilieri juridici etc.) pentru părţile din dosar;

–          la prima zi de judecată, ascultând părţile, judecătorul stabileşte durata procesului, nu există sancţiune pentru nerespectarea duratei;

–          se poate face contestaţie privind tergiversarea procesului dar efectele admiterii acesteia nu sunt de mare vigoare (art. 522);

–          se poate face această contestaţie şi pentru motivarea hotărârii în termenul stabilit iniţial de către instanţă;

–          se înăspreşte regimul amânării cauzei pentru lipsă de apărare dar nu se limitează numărul amânărilor la una singură.

 

  1. BOGDAN DUMIRACHEImunitatea debitorului, impediment la executare

–          în general se bucură de această imunitate Statul Român prin toate desmembrămintele sale;

–          s-a ridicat problema titlului executoriu-hotărâre judecătorească în contradictoriu cu comisiile de fond funciar, consilii locale ş.a.m.d. care este foarte greu de pus în executare silită sens în care judecătorii trebuie să încuviinţeze executarea silită raportat la unitatea administrativ teritorială aferentă acestora;

–          s-a sugerat voalat că OG 22/2002 ar fi abrogată de către art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 (LPA NCPC).

 

  1. LIVIU ZIDARUAspecte de noutate privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti

–          în materie de divorţ părţile pot alege orice instanţă competentă material din România dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de domiciliu ale părţilor (art. 914);

–          în materie de succesiuni multiple, este competentă teritorial instanţa de la ultimul domiciliu al oricărui de cujus;

–          în materia dreptului consumului există competenţe speciale alternative dar şi exclusive: instanţa de la domiciliul consumatorului poate fi competentă în acţiunile intentate de consumator (art. 113 pct. 8) dar este exclusiv competentă (ca regulă de la care se poate deroga) atunci când se formulează cereri împotriva unui consumator (art. 121);

–          prorogarea de competenţă prevăzută de art. 123 se aplică şi proceselor în care există competenţe speciale, stabilite prin alte acte normative;

–          se reglementează competenţa specializată în cadrul aceleiaşi instanţe (art. 136).

 

  1. CLAUDIU DINUProcedura ordonanţei de plată şi procedura evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept

–          ordonanţa de plată este o procedură 100 % contencioasă;

–          Legea 72/2013 nu afectează aspectele procedurale ale ordonanţei de plată;

–          s-a opinat că prin art. 1.014 şi 1.016 alin. 2 care reglementează procedura prealabilă a comunicării unei somaţii către debitor, se apără un interes privat, cel al debitorului, prin urmare nu se poate invoca această lipsă a somaţiei din oficiu de către instanţă argumentându-se suplimentar şi cu art. 193 alin. 2.

 

  1. TRAIAN CORNEL BRICIUClarificări cu privire la unele aspecte privind judecata în primă instanţă, în Noul Cod de Procedură Civilă.

–          procedura regularizării cererii de chemare în judecată se aplică şi procedurilor vechi reglementate anterior NCPC şi celor care vor fi reglementate ulterior NCPC cu excepţia cazului în care nu există dispoziţii speciale derogatorii de la această procedură (de exemplu cererile cu valoare redusă);

–          anularea cererii de chemare în judecată pentru neregularizare se face în camera de consiliu fără să se prevadă expres citarea părţilor dar cererea de reexaminare ca urmare a anulării se judecă cu citarea părţilor;

–          curatorul special de la art. 58 va fi plătit de partea care cere citarea prin publicitate (de exemplu);

–          conexitatea nu mai presupune ca ambele/toate dosarele să fie pe rolul unei instanţe de acelaşi grad ci să fie în primă instanţă (s-a făcut precizarea că profesorul Gabriel Boroi apreciază că se impune să fie de acelaşi grad deşi nu se prevede expres această condiţie).

noiembrie 1

TRIBUNALUL CONSTANŢA – ADOPŢIE MAJOR. SENTINŢE IREVOCABILE

Tribunalul Constanţa, în două dosare a încuviinţat adopţiile a doi majori, potrivit dispoziţiilor Noului Cod Civil. Particularităţile acestei proceduri ar fi că se cere consimţământul soţului adoptatorului chiar dacă acesta este părinte natural al adoptatului, că nu se cere consimţământul celuilalt părinte natural deşi nu există o dispoziţie expresă care să prevadă lipsa necesităţii acestui consimţământ. De asemenea, mai trebuie ca adoptatul să fi fost crescut în timpul minorităţii de către adoptator şi între aceştia să fie o diferenţă de vârstă de cel puţin 18 ani.

octombrie 25

DEPSRE RESTITUIREA ADMINISTRATIVĂ ŞI SUSPENDAREA TAXEI AUTO, PE ÎNŢELESUL TUTUROR

După lupte seculare care au început la 01.01.2007 prin introducerea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, trecând şi prin OUG nr. 50/2008 declarată de nenumărate ori ca fiind contrară TFUE de chiar CJUE dar şi anterior de către instanţele din România, Parlamentul României din epoca lui decembrie 2011 a găsit soluţia ideală pentru ca taxa auto să nu mai poată fi combătută. Astfel, din străfundurile necesităţii de fonduri la bugetul de stat s-a născut Legea nr. 9/2012 care a înlăturat discriminarea prevederilor anterioare şi a stabilit, printr-o exprimare demnă de tehnica abstractului, că noua taxă – cea pentru emisiile poluante – va fi achitată şi de către cetăţenii care achiziţionează autovehicule second hand de pe teritoriul României şi pentru care nu s-a achitat niciodată nici taxa de primă înmatriculare şi nici taxa pe poluare. La scurt timp după intrarea în vigoare a taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, regretabilul ministru Laszlo Borbely anunţa public că taxa pentru emisiile poluante se va suspenda parţial exact pentru cei care o făceau să nu mai fie discriminatorie. Astfel s-a născut prima ordonanţă de urgenţă din anul 2012. Pentru binele poporului, limitându-şi setea de bani la bugetul de stat, s-a dispus ca prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 să fie suspendate până la 1 ianuarie 2013 (care va veni după alegeri). Totodată s-a dispus ca persoanele care au plătit taxa pentru emisiile poluante în perioada mai scurtă de o lună în care a fost în vigoare legea plină, taxă achitată pentru autoturisme second hand înmatriculate anterior pe teritoriul României, să primească banii înapoi. După alte lupte seculare din timpul tumultuosului an de graţie 2012, Parlamentul a ajuns la sfârşit de vară în octombrie la măiastra concluzie că OUG nr. 1/2012 trebuie aprobată exact în forma în care o emisese Guvernul. Preşedintele nu a putut decât să fie de acord. De aici şi până la titluri din presă ca acesta sau acesta sau acesta, pasul spre prăpastie a fost foarte mic. Deoarece presa liberă din România nu se preocupă decât de o continuă campanie electorală, indiferent de culoarea politică, în prag de alegeri parlamentare aceasta anunţă cu litere de-o şchioapă că taxa auto s-a suspendat şi că şoferii vor primi banii înapoi. Pe româneşte şi pe scurt, în concluzie: cei care au plătit taxa auto în ianuarie 2012 pentru maşini second hand deja înmatriculate pe teritoriul României au dreptul să li se restituie pe cale administrativă sumele plătite încă de la intrarea în vigoare a OUG nr. 1/2012 iar nu începând cu momentul aprobării acesteia – octombrie 2012. Celelalte persoane care au achitat taxa începând cu anul 2007 pentru autoturisme second hand înmatriculate anterior într-un stat membru al UE trebuie să se adreseze instanţelor de judecată.

Bun, mă (vă) veţi întreba: şi care e noutatea? NICIUNA! OUG nr. 1/2012 care produce efecte din februarie 2012 până în ianuarie 2013 a fost aprobată prin lege exact în forma în care a emis-o Guvernul. Wag the Dog, Charlie!

Faptul că, pe de o parte presa a vehiculat ideea suspendării taxei şi a restituirii administrative a tuturor sumelor achitate iar pe de altă parte că unii jurişti au crezut şi/sau cred asta fără să consulte actul normativ sau să aştepte publicarea sa în monitorul oficial nu face decât să-mi întărească refuzul de a citi presă respectiv convingerea că expresia doi jurişti – trei păreri ar trebui să fie înlocuită pe alocuri cu una nouă: doi jurişti – trei ziarişti.

octombrie 17

ÎNMATRICULARE IREVOCABILĂ FĂRĂ PLATA TAXEI PENTRU EMISIILE POLUANTE – 2012

Într-o speţă Tribunalul Constanţa a decis ca Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, din cadrul Instituţiei Prefectului – Judeţul Constanţa, să fie obligat la înmatricularea fără plata taxei pentru emisiile poluante a unui autoturism provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene. Pe scurt, instanţa comunitară a reţinut că noua taxă specială auto – taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule – este în continuare discrimatorie în raportare în special la art. 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene. Curtea de Apel Constanţa a respins recursul pârâtei ca nefondat (a se verifica portal.just.ro), sentinţa de la fond devedind astfel irevocabilă.

iulie 16

RESTITUIRE TAXĂ PENTRU EMISIILE POLUANTE – 2012

Într-o speţă, Tribunalul Constanţa a obligat AFP Constanţa la restituirea taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, amendată cu dobânda legală în materie fiscală  + cheltuieli de judecată. Totodată, s-a respins cererea de amânare formulată de AFP Constanţa deoarece era neîntemeiată, tinzând la tergiversarea soluţionării cauzei. În esenţă, s-a stabilit că forma actuală (în supendare) a Legii nr. 9/2012 contravine art. 110 din TFUE.

UPDATE: 20.09.2012 – Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare şi a fost transmisă spre executare, după învestirea cu formulă executorie.

iunie 27

ÎNMATRICULAREA PROVIZORIE A AUTOVEHICULELOR DE OCAZIE DIN UE DUPĂ EXPIRAREA CELOR 90 DE ZILE

În această dimineaţă am purtat o discuţie cu domnul Romeo Tecău pe tema din titlu şi pot să spun că rar am întâlnit un conducător de instituţie care să fie atât de preocupat de interesele cetăţenilor. Deoarece Serviciul de Înmatriculări Auto Constanţa (prescurtat) era singurul din ţară care elibera numere provizorii şi după depăşirea celor 90 de zile prevăzute de Ordinul nr. 1501/2006, la sesizarea unor oameni ”de bine” din alte judeţe, Direcţia Generală de Înmatriculări Auto a emis o informare/directivă prin care pune în vedere tuturor şefilor serviciilor judeţene să nu elibereze numere provizorii decât în condiţiile celor 90 de zile. Evident, în condiţiile în care există o hotărâre judecătorească (ordonanţă preşedinţială) care obligă serviciul la înmatriculare provizorie pe durata dosarului de fond, nimeni nu ar putea să nu pună în aplicare o astfel de hotărâre. Cel puţin la nivel de Constanţa aceasta este soluţia pentru a circula provizoriu şi după cele 90 de zile: ordonanţa preşedinţială. Eu am convingerea că înmatricularea provizorie pe durata procesului de fond se va putea face chiar înainte de redactarea ordonanţei preşedinţiale. Vă doresc succes!